Armata de teracotă, aparent unitară și amorfă, în fapt incredibil de bine individualizată, ca și spiritul chinez.
O armată pregătită să-și păzească și după moarte împăratul
Armata soldaților de teracotă din Xi’an reprezintă, alături de Marele Zid și unificarea pentru prima dată a Chinei, moștenirea lăsată de primul împărat Qin Shi Huang (259-210 i.Hr.). O fi mult, o fi puțin? Am avut dezbateri destul de aprinse, acolo, în călătoria mea, despre capacitatea lui de viziune versus grandomania sa care ar fi dus la moartea prin muncă a peste un milion de oameni (cifră imensă pentru vremea aceea). Și totuși zeci de milioane de oameni vizitează anual acum aceste mărturii ale istoriei și determinării chineze, făcând din China una din principalele destinații turistice. Așa că dezbaterea rămâne deschisă…
Perspectiva unei armate impresionante de lut
Unificând China după o politică agresivă de cuceriri, Qin devine primul împărat și începe deja să își pregătească grandiosul mausoleu pentru moarte (pentru care avea un mare cult și teamă simultan). Peste 700.000 de oameni au muncit la acest mormânt, mulți nemaivăzând lumina zilei după ce constuiau drumurile secrete. Legenda spune că a ordonat ca după moarte trupul să îi fie învelit în jad și aur, și să putească pe mercur, care să imite curgerea Fluviului Galben. Și o întreagă armată de teracotă să-l apere și în viața de apoi. Mausoleul nu a fost încă deschis de chinezi, deși se spune că se știe unde este trupul împăratului. Arheologii și oficialii chinezi așteaptă să avanseze tehnicile de conservare, iar între timp se concentrează asupra reconstiturii multora dintre cei aproape 8000 de soldați de lut din cele 3 puțuri deja deschise. Acestea au fost descoperite în 1974 de un țăran chinez, în timp ce își ara ogorul. De atunci stă și dă autografe, fiind folosit de autorități în promovarea turistică a impresionantei descoperiri.
Țăranul care a descoperit armata de teracotă din întâmpare, azi vedeta cu normă întreagă la oferit autografe
Ceea ce surpride la această armată de soldați, este dimensiunea de 1.8 metri a fiecarei statui (mult peste media chinezilor de atunci, ba chiar și a celor de azi), cântărind jumătate de tonă fiecare. Se spune că toți soldații au chip distinct, ceea este cu adevărat remarcabil, lucrându-se a detalii la fiecare în parte. Coafurile lor indică și rangul pe care îl aveau în armată, ba chiar și veșmintele cu care erau îmbrăcați sau armele de luptă (arcuri adevărate, săbii). Pe lângă cei peste 8000 de soldați au mai fost descoperiți 150 de cai de cavalerie, precum și 130 de care de luptă cu 520 de cai, unele din ele din bronz (foarte scump la acea vreme, de aceea erau realizate la jumătate din dimensiunea lor reală).
Chipuri diferite, ranguri diferite, un singur scop, apărarea împăratului
Car de luptă din bronz
Linia de apărare a împăratului
Arcaș în armata de teracotă
Ostaș în armata de teracotă
Armata este așezată pe 11 culoare paralele, iar soldații stau cu toții orientați într-o singură direcție, cu fața la dușman 🙂 Și-au pierdut în prezent urmele de pigmenți galben, verde și roșu. Dar se spune că poartă un mesaj criptat pentru generațiile viitoare (chipurile, armele, până și așezarea lor). Figurile războinicilor ar corespunde cu 10 dintre caracterele utilizate în scrierea chineză (printre care și “tunel”, soare” și “privește cu atenție”. Maurice Cotterell este cel care susține că acest mesaj are legătură cu descoperirea căii iluminării. N-am să intru în analize, deși am ceva interes pentru zona ezoterică, însă probabil că este firesc ca orice a fost tăinuit 2000 de ani să suscite un interes de acest tip 😉
Orientarea soldaților, aranjarea, numărul de zale, cică toaate ar fi elemente dintr-un mesaj criptat. Cum altfel? 🙂
Aproape 8000 de soldați de teracotă la picioarelel mele, cine să-mi reziste? 🙂
Cu meticulozitatea și răbdarea lor, chinezii au de reconstituit mulți oștași distruși atunci când, țăranii revoltați au pătruns în încăperile întunecate în care se afla armata de teracotă, s-au speriat, crezându-i vii și apoi a inceput să distrugă tot ce au găsit în cale, într-o răbufnire împotriva unui împărat și a unei dinastii care adusese peste un milion de morți în urma unor lucrări monumentale, dar costisitoare în vieți omenești. Se spune că bârnele de lemn au luat atunci foc… Așa că e de lucru serios la descoperirile făcute. Timp în care milioane de turiști se vor minuna de răbdarea și amploarea unei asemenea armate pentru viața de după moarte.
Armata de teracotă are încă multe de arătat celor ce o vor descoperi până la sfârșit
Și așa cum era de așteptat în China turistică, îți poți procura propriul soldat sau ofițer de teracotă în orice mărime, poziție și la orice preț imaginabil. Ți le livrează chiar și acasă 🙂 O întreagă industrie s-a dezvoltat în mod firesc în jurul legendei, mausoleului împăratului Qin și a soldaților săi.
Ia soldatul de teracotăăăă, neamule!
Rămân cu o imagine uniformă a armatei și totuși individualizată a fiecărui ostaș. Nu cred că e doar reprezentarea unei simple oștiri din lut. Ci a spiritului chinez, a personalității lor. Deși altora le par o masă unitară și amorfă, impresionantă prin număr și capacitatea de muncă, chipul distrinct al fiecăruia dintre cei peste 8000 de luptători indică dorința profundă, deși nerostită, de individualizare și personalizare a fiecărui chinez și a mesajului transmis către generațiile viitoare.
În final, iată și o pată de culoare locală, o ghidă cu care mi-ar fi placut să și fac turul siturilor, nu doar să fac o poză 🙂
Două culturi, două rase… o singură umbrelă 🙂
