Uite ca am devenit si fata de la meteo, incercand din rasputeri sa surprind panorama Lisabonei, pe vant, ploaie torentiala sau soare. Asa ploaie am mai prins cand stateam cu stoicism la coada pentru Turnul Londrei. Atunci un pustan american a inceput sa strige chiuind la iesirea soarelui “It’s a MIRACLEEEE!” Acolo, in varful Lisabonei, ma luptam cu sovoiul sa fac poze, multe deformate si chiar haioase. Asa ca am avut 2 sedinte foto, una uda-uda. Si apoi una nesperata, cu soare si culori curate ale cladirilor Lisabonei.
Castelul Sao Jorge a fost cucerit de la mauri de catre Alfonso Henriques, ajutat de cavaleri in timpul celei de-a doua cruciade si a asediului Lisabonei din 1147. Se pare ca aceast asediu a fost singurul succes notabil al acelei cruciade. Legenda spuna ca un cavaler, Martim Moniz s-a sacrificat si a blocat cu propriul trup inchiderea unei porti de acces in castel, permitand intrarea asediatorilor. Cand Lisabona a devenit capitala regatului, castelul a devenit alcáçova, resedinta fortificata pentru Alfonso III, ca si guvernator. Pe la 1300 regele Denis I l-a restaurat, transformandu-l in Royal Palace of the Alcáçova. Aici a fost primit Vasco da Gama ca erou national la intoarcerea din expeditia sa catre Indii, de catre regele Manuel I in 1498. Castel maur, palat regal, decazut mai tarziu din importanta la statutul de inchisoare, restaurat in mai multe randuri, afectat de marele cutremur de peste 9 grade din Lisabona din 1755, renovari semnificative in perioada republicii, iata pe foarte scurt istoria castelului Sao Jorge.
Dincolo de istoria si vizitarea castelului, cred ca este evident ca atractia principala este panorama Lisabonei, splendida insiruire de piete (Praça dos Restauradores, Praça do Comercio, Praça de Fugueira), cladiri din cartiere celebre (Alfama, Bairro Alto, Chiado, Belem). De aceea va invit sa le vedeti asa cum le-am vazut eu, fie ploaie, fie soare. In plus, paunii castelani mi-au tinut companie in admirarea panoramei 
