ROXANApedia, enciclopedia de emoții, impresii și atitudini de călătorie, vă prezintătop 5 impresii și emoții din Lucca.
1. Atmosfera rară a orașelor cu suflet. Stiți starea aceea de dor de orășele plăcute, cochete, cu vitrine chic, cu străzi înguste, clădiri pline de istorie și artă, dar fără sindromul orașelor mari turistice, fără vânzători ambulanți omniprezenți sau fără ochi dați peste cap de chelneri cărora nu le pasă dacă mai revii, că “doar are balta pește”? Uite starea asta de bine, de călător fericit am (re)găsit-o eu in Lucca. Și o recomand oricui vrea să simtă un moment de respiro de la călătoriile prea mainstream, musai de făcut. Lucca este un oraș al străduțelor și al vitrinelor spectacol, al cladirilor medievale de culoarea sienei arse, incredibil de bine întreținute, dar si al artei stradale surprizatoare.
2. Probabil simbolul cel mai cunoscut din Lucca este celebrul Torre di Palazzo Guinigi, cu 6 stejari in varf, ce oferă o panoramă splendidă asupra orașului. Și o unică imagine de oraș cu turn cu stejari la cap Istoria turnului Guinigi, cu cei 45 metri și poveste mai cu moț față de celelalte 250 de turnuri care existau odinioară în Lucca, împreună cu imagini splendide ale turnului, le gasiți pe acest link.
3. Piazza dell’Anfiteatro este însă una din piețele cele mai cochete și aerisite (la propriu și la figurat) din câte am văzut în Italia. Deși suntem înconjurați de un orășel medieval, Piața Amfiteatrului e ca o oaza, în formă aparte, ovală, în mijlocul acestei epoci medievale, amintind de perioada romană, deși nu vizual, ci doar cu numele. Altădată gazdă a jocurilor de gladiatori și a serbarilor populare, azi piața mai marchează doar vechiul teritoriu si reprezină inima orașului. O vizualizare 360° a Pieței Amfiteatrului din Lucca o găsiți pe acest link.
Magazinele, terasele se întrec în creativitate, în acel ceva care te reține și te face să zâmbești. La terasele din această piață am întâlnit cele mai inspirate și haioase invitații la intrare, ia priviți mai jos 😀
4. Ca orice oraș din Toscana care se respectă, și Lucca are bifate la acest capitolul un Dom și biserici, unele chiar remarcabile, în special ca aspect exterior, fațade și turnurile aferente (campanile). Amintesc aici 2 dintre ele:
– Catedrala (domul) San Martino, unde se găsește Volto Santo (fața sfântă) di Lucca, amintit chiar și în Infernul lui Dante.
– San Michele in Foro, menționată prima dată în 795, apoi reconstruită de Papa Alexandru II după 1070. Stilul său este cel de bijuterie în marmură (asemănător într-o oarecare măsură, la scară mai mică, Domului din Siena, despre care puteți citi în articolul Siena, orașul Domului ca un muzeu de artă)
5. Deși nu are mărimea și renumele altor orașe italiene, Lucca este deja unrecunoscut oraș al artelor, fiind atât locul de naștere al lui Giacomo Puccini, cât și locul ce găzduiește celebrul Summer festival din Lucca, care a oferit publicului de-a lungul timpului vocile unor titani pop-rock. Anul acesta agenda sa i-a inclus (spre reala mea dezamagire ca nu pot participa) pe Mark Knopfler și Leonard Cohen, ca și capete de afiș. Însă ediția din 2006 pare să fi fost incredibilă: Eric Clapton, Placebo, Massive Attack, Roger Waters, Tracy Chapman si Santana.
Tot Lucca primește între zidurile sale cel mai mare festival de comedie din Italia, Lucca Film Festival, Lucca Digital Foto Fest și Lucca Jazz Donna.
Ca o concluzie, Lucca este o surpriză realmente plăcută ca atmosferă pentru suflet, minte, artă. N-o ratați în drumul vostru prin Toscana.
“Toscana mia” este o călătorie de suflet, care a avut f64 ca Partener vizual, fotografiile din acest articol fiind realizate cu un obiectiv Nikon AF-S 24-70mm f/2.8G ED N (Nano Crystal) – vezi detalii aici