logo

Esti nebun? Ce dracu faci aici?

… ne spune zambind un chelner norvegian al hotelului din Bergen, unde eram cazati. Radem si intrebam “Mai stiti si alte cuvinte in romaneste?”. Nu mai stie altele, dar are un sef de sala care este roman si probabil ca asta este replica lui preferata :) Radem cu totii, povestim si altora din grupul nostru patania si incepem iar sa vorbim despre diverse. Un medic relateaza hazliu o patanie de-a lui, cu termeni mai mult sau mai putin medicali. Alt chelner, de data asta parand originar de prin tarile arabe, asculta interesat, dupa care ne spune ca a inteles aproape tot. Facuse medicina pe la noi :P

A doua zi de dimineata alta chelnerita ne spune direct ca-i este dor de Romania, dar ca ii place si in Norvegia. E tare mandra ca hotelul ei este in cursa pentru “cel mai bun hotel din Norvegia”, vorbea insufletita despre asta. Zambim, este atat de evident ca-i e dor de casa si ca efectiv isi reincarca bateriile discutand cu noi. Acelasi lucru se intampla cu alti romani intalniti. Unul e sofer, castiga patru mii de euro, in coroane norvegiene, evident :). Ceea ce nu-i rau deloc, chiar daca sta in Oslo, cel mai scump oras de pe glob, conform ultimelor topuri. Am simtit si noi din plin efectele acestui top :D. Si totusi nu a reusit sa-si convinga sotia sa vina in Oslo, asa ca vine acasa in fiecare luna sa o vada. Remarcabil!

Insa cel mai impresionant roman din Norvegia era un tanar masterand, care avea doua job-uri ca sa-si poata plati studiile in drept international. L-am intalnit lucrand la un hotel de langa cascada Voringfoss. El singur a luat comenzile  si a incasat banii pentru pranzul unui intreg autocar cu romani. Gatise tot el cea mai buna supa de somon pe care am mancat-o vreodata si un somon cu legume, plus clatite delicioase. Seara, mergea si lucra in constructii pana tarziu, ca sa reuseasca sa stranga suma necesara pentru studii. Am plecat impresionata de determinarea lui, de calitatea lui umana.

De ce m-au marcat toate acestea? Vizitam Scandinavia pentru ca visam demult la ea, dar si intr-o oarecare vizita de informare. Sa vad unde simt ca m-as putea stabili, daca as pleca din tara (ma rog, am observat ca multa lume pare sa se gandeasca in ultima vreme la asta, dupa anul asta … ne-bun). Trebuie sa recunosc ca am ramas pe ganduri. Oamenii astia isi puneau toata speranta in plecarea lor. Luptau sa razbeasca, facand poate munci mai putin conforme cu pregatirea lor din tara. Dar continuau cu o determinare remarcabila. Alte cunostinte de-ale mele din Scandinavia par extrem de multumite de ceea ce denumim generic “civilizatia”, de mentalitatea de acolo, de sistemul educational pe care sunt fericiti sa il ofere copiilor lor, cu orice sacrificii.

Si am inceput sa ma gandesc iar la replica chelnerului: “Esti nebun? Ce dracu faci aici?”.

Oriunde ar fi acel “aici”…