logo

Ecuația mea muzicală din 2013: Mariza + Rammstein = LOVE

2013, integrala Roxanelor muzicale. Căci am mai găsit o scuză bună de a călători prin lume și prin sentimentele mele: concertele și producțiile spectaculoase. Și abia am început 😀

Se făcea … că muzica îmi cunoștea sufletul așa de bine, încât mă tot ridica și cobora în vâltoarea ei, în adâncul și înălțimile ei, ca un roller-coaster printre trăirile mele. Cum să-i rezist, când mă alină, mă potențează, mă ascultă (paradoxal, ea pe mine)?

Așa că m-am hotărât să nu-i refuz nimic sufletului meu, nici macar deplasări speciale la Berlin sau Zagreb pentru unele concerte. Din fericire alte spectacole au venit ele la mine. 2013 este o pălărie adâncă din care am scos cu încântare, în ordine cronologică, concerte incredibile și spectacole magnifice: RAMMSTEIN, Bullets for my Valentine, IRON MAIDEN, ROBBIE WILLIAMS, Ana Moura, Cirque du Soleil, MARIZA. Au fost și multe la care nu am reușit să ajung… The Wall, Joe Cocker, Scorpions (pe care i-am vazut totuși acum 6 ani la Sibiu), Megadeth, Heaven shall burn, Enslaved. 

Am să vi le prezint aici pe toate, prin prisma mea și … a unui fotograf de excepție: Teodora Maftei, fotograf de evenimente al Mediapro. Este cea care mă onorează cu imaginile din acest articol, cele din concertele rock. Găsiti mai multe pe http://teo.tfm.ro/ sau pe pagina de facebook Teodora Maftei (T.o Photography). Sunt geniale și merită!

UPDATE: între timp Teodora Maftei a decedat în incendiul din Colectiv, în timp ce își făcea meseria de fotograf de concerte rock… Fotografiile ei aproape geniale, inclusiv cele de viață și moarte, le puteți găsi în cartea “Viața Te Obliga”, publicată post-mortem 🙁 

Un veritabil cocktail de trăiri, așa cum v-am obișnuit, de la vibrantul fado portughez la Brit pop, de la heavy metal britanic la industrial metal nemțesc. Nu vă obișnuiserăți deja cu Roxana extremelor? Nici muzical nu sunt lipsită de pasiune și foc. Lacrimi de fado si forta de heavy metal, lirism și zâmbet șăgalnic. Nimic nu mi-e indiferent, nimic nu mi-e străin.

Așa că încep cu …

LOCUL 1 (+ deplasare la Berlin), cu coroniță de lacrimi, zâmbet, trăire maximă și suflet spart în bucați: MARIZA! 

Cum e să izbucnești în lacrimi de la prima notă cântată acapella pe întuneric de Mariza? Un sunet care mi-a înghețat sufletul, mi l-a spart în bucăți, mi l-a remodelat apoi în moduri nicicând bănuite de mine. Am vibrat în sunet de fado tânguitor sau intens, am zâmbit cu un  SMILE, oferit ca replică lui Charlie Chaplin (vă rog să urmăriți aici, merită!!!), am râs și aplaudat minute în șir alături de publicul berlinez, nesperat de cald și empatic. BARCO NERO, povestea femeii ce-si vede soțul plecând pe mare și simte că nu se va mai întoarce (vezi aici)CHUVA (ploaie), care e melodia tuturor plângerilor meleEste de departe concertul anului pentru mine. Și îl voi re-edita ca trăire în 15 mai 2014, când Mariza vine la Sala Palatului. Dacă am fost în stare să merg special pentru ea la Berlin, evident că n-o voi rata în România. Vă dedic, vouă, oamenilor dragi care mă citiți, momentul cel mai încărcat de emoție, Gente da Minha Terra, care ridică orice sală în picioare… Finalul clipului și concertului este absolut fenomenal… plângi fericit, alături de Mariza!

 LOCUL 2 – RAMMSTEIN O vâlvătaie ca mine nu putea rata show-ul intens, de foc la propriu si la figurat al trupei nemțești, cu un sound și un spirit incredibil de puternic, ce spulberă tabu-uri și tipare. Ca și mine, ei ard, tună, fulgeră, incendiază clișeele, au un sunet absolut demențial și o prezență … care te transformă ca o pirogravură. Da, pirogravură, asta sunt! Și eu și ei 🙂 Schimbăm reguli, ardem, în noi și în jur, transformând cu forța minții și iureșul patimii. Vă dedic melodia mea preferată de la Rammstein, chiar dacă nu e cea mai pirotehnică. Pentru senzații mai tari (de toate felurile 😉 ) căutați pe youtube, dar puneți și pătrățel…

LOCUL 3 și o deplasare la Zagreb: ROBBIE WILLIAMS.

Cum să faci peste 2000 de km dus -întors ca să-l vezi e Robbie și al său live care întrece orice clip sau zâmbet? Uite-așa, te hotărăști că un astfel de show nu merită ratat, dacă nu pentru muzică, măcar pentru punere în scenă. Și decizi că și așa doreai de mult timp să vizitezi Zagrebul. Care, fără glumă, este chiar un oraș absolut încăntător, cu istorie, arhitectură remarcabil de bine conturate. Ce să mai vorbim despre croate și croați. Probabil cei mai frumoși (și fermi) oameni pe care i-am văzut în 2013 🙂 Și am fost în 10 țări anul trecut…

Iată câteva secvențe din concert, surprinse de mine… Are rost sa spun ca jumatate din concert s-a ținut pe o ploaie torențială? Cu un Robbie și un show impecabil, dar și un public deloc plouat, ba chiar extrem de vioi. Mai are rost și să amintesc un lucru evident: că doamenle erau în delir, iar domnii, soți sau prieteni, erau, săracii, veniți de dragul consoartei? Dar i-a prins și pe ei în final ritmul și show-ul…

Robbie Williams – Zagreb 2013 – Me and my monkey

 Robbie Williams – Zagreb 2013 – Strong ( cu croata Maya, unul din cele mai romantice și comice momente)

Notă: am realizat fotografiile și filmările de la concertul lui Robbie Williams cu Nikon 1 V2 + Nikon 10-30mm G f/3.5-5.6 de la f64.

TOT LOCUL 3 – IRON MAIDEN (Bucuresti)

Că sunt fan Iron Maiden nu mai e o surpriză pentru cunoscuți, că am avut mereu o pasiune pentru Bruce nu mă sfiesc să recunosc, dar și convingerea că este în top 5 voci de rock  din toate timpurile. Așa că mi-am reparat greșeala de a nu-i vedea la precedentele vizite în România și am savurat incredibilul show pus în scenă de Bruce, Eddie & Comp. Am sărit ca o căpriță, cu părul vâlvoi, scuturat energic și încrețit de atâta decibeli și adrenalină. Recunosc că am cântat și strigat până am rămas fără voce, deși a doua zi aveam o prezentare de afaceri extrem de importanță și parcă mai aveam nevoie de voce, totuși. Dar cine poate rezista unor Aces high ca Iron Maiden 😉

Vă dedic melodia mea preferată (și se pare a întregii audiențe): Fear of the dark

LOCUL 4 – CIRQUE DU SOLEIL – spectacolul absolut al performanței

Păi, între atât rock, pop și fado, toate spre supremul performanței, ce putea fi mai spectaculos în acest top decât un alt spectacol al determinării, perseverenței, inovării și îndrăznelii: fenomenul Cirque du Soleil. Căci nu e un simplu circ, e un model deja recunoscut în alte domenii, inclusiv economie și strategie de business (bazat fiind pe Blue Ocean Strategy, care pune în centrul succesului inovarea și diferențierea reală de competitori, nu competiția “sângeroasă” din Red Ocean Strategy). Diferențierea lor de orice altceva, nu doar de simplul circ, ține de geniul conceptului de marketing, de producția spectaculoasă, de sublimul întreg creat prin muzică, costume, lipsa elementelor de siguranță, de lipsa animalelor și concentrarea pe un mix surprinzător de circ, operă și balet. Cirque du Soleil te surprinde încă prin numerele neașteptate, out-of-the-box… și prin incredibil de multă muncă și încredere în colegii de echipă. Nu știam exact ce urmăresc, ceva ce-mi crea o stare euforică pentru centrii sensibilității și emoției din creierul meu, sau ceva care îmi exalta centrii cunoașterii și ai conexiunilor raționale expuse mai sus. Pe scurt, am plâns cu mintea! Fascinată de starea creată, dar și de genialitatea conceptului. Mintea și inima mea se balansau la unison pe trapezul din arena Cirque du Soleil… Spectaculoasă senzație mentală… Și da, la un moment dat am și plâns… asta e reacția mea prostească în fața perfecțiunii…

LOCUL 5 – ANA MOURA – un fado mai jucăuș și senzual

La final de top să ne întoarcem la fado, dar unul ceva mai puțin dramatic, ba chiar jucăuș. Ana Moura oferă o cu totul altă experiență de fado, una chiar senzuală, după cum veți observa în clip. Recunosc că în sală la concert “călcai” efectiv peste vip-uri economice și politice, în “adormire” sau nu 🙂 Cred că era pentru mulți pe bază de invitație, noroc că nu trimiseseră și celor ce apar în tabloide asemenea invitații… Nu de alta dar o prietenă îi spusese unui coleg că merge la un concert de fado. Întrebarea stupefia(n)tă a colegului: “De sado?” 😀


Cam acestea au fost valențele mele muzicale și de spectacol în 2013. Fațete diferite, stări diferite, toate mă definesc. Și zbaterea rock și curgerea fado. Cele două Roxane de mai jos, de dinainte și după concerte 😉

I-am salutat pe britanici cum se cuvine la concertele lor

I-am salutat pe britanici cum se cuvine la concertele lor

Ținuta de fado... după concert, deh, continuam cu impresii :)

Ținuta de fado… după concert, deh, continuam cu impresii 🙂

Marele meu regret pentru 2013 e că aș fi mers și la The Wall a lui Roger Waters, dar nu am reușit din păcate. Poate altădată, în altă parte de lume. Voi urma exemplul prietenilor pe care mi i-am facut într-un pub din Dublin prin octombrie, care venisera tooocmai din Africa de Sud să vadă concertul lui Waters… Sigur așa voi proceda și eu 😛  Pănă atunci, să îndrăznesc niste planuri pentru 2014? Poate Florence & The Machine, Pink, vreun Rock in Rio? Cine știe?

P.S. Nu pot să nu precizez care este concertul no. 1 din toate timpurile pentru mine, pe care am avut norocul să-l văd prin 2009: 360° al celor de la U2. Pentru care am fost special la Amsterdam. Mă rog, e un fel de a spune special, oricum voi inventa mereu motive să mă întorc la Amsterdam (chiar anul acesta, de ziua regelui Olandei voi merge la parade, așa că imaginația mea încă funcționează…). Iată aici cam cum a fost atmosfera, incredibila scenă unică în lume și show-ul perfect al celor de la U2 🙂