Magnificele câmpuri cu lalele din Keukenhof vibrează, fascinează, colorează simțiri și… definesc spiritul și perseverența unei națiuni. Laleaua nu e o simplă întâmplare pentru olandezi, crescută și oferită nouă doar pentru un turism sau comerț înmiresmat. Nu, ea este o stare de spirit ce-i conturează ca oameni perseverenți, simpli și totuși atât de determinați, colorați în gânduri, însă plăcut aliniați cromatic, pentru a pune în valoare tocmai varietatea lor colorata. Ei sunt o diversitate ordonată, care dă o senzație de firesc și ordine, nu de haos. Asta atrage de fapt, senzația de variat controlat, sigur, “așezat”. E drept, culorile mele sunt mai rebele, însă m-am simțit atât de … eliberată în gânduri, într-o liniște nesurprinzătoare.
O liniște relaxată în lanul de …lalele
Eliberată în lanul de … lalele
Culori … cuminți și ordonate
Da, e o stare de bine, nu una de veghe, ci de eliberare în lanul de… lalele. Simt că pot lăsa garda jos. Sunt pe un tărâm prietenos, intim și îmi pot oferi delicii vizuale, olfactive, mă simt învăluită și protejată parcă… Nu e o invazie cromatică exaltantă, orgasmică, ci una firească, pe care simt că am regăsit-o după tumultul gri al cotidianului. Și cobor ușor în marea colorată și devin una cu ea…
Cobor la nivelul culorii și mă învălui cu ea
Când culoarea te pătrunde simplu și firesc
Deschiderea se produce surprinzător, în forme aproape erotice
Lalelele rebele stau și ele cuminți 
Și cum cobori acolo, la nivel macro, la nivel de bulb, de floare, de culoare, simți crescând plăcerea individualității, te simți mai eliberat de noțiunea de grup/ lan/ câmp de lalele și îmbrățișezi culoarea amestecului, a ne-egalului, a combinației aparent empirice de culori, stări, flori. Și descoperi splendida combinație a lalelei disciplinate cu spontaneitatea florii de câmp. Sau cel puțin așa crezi, căci la Keukenhof până și spontaneitatea este extrem de conștient potențată 😀
O spontaneitate riguroasă a lalelelor cu florile de câmp
O mare relaxare de culori, soiuri, flori
Complementaritatea culorilor și formei florilor la Keukenhof
Iregularitatea formei e regină la Keukenhof
Frumusețea imperfecțiunii
Pentru mine culoarea este trăire profundă, epuizantă. Aici însă jocul culorilor s-a completat cu regularitatea formelor și a generat liniște colorată.
Cumințenia culorii la Keukenhof
Lalele ca de unt, absolut spectaculoase
Dacă ai răbdare însă, descoperi și neregularitatea surprinzătoare a unor soiuri de lalele, ce par franjurate și oarecum erotice… sau carnivore, depinde de perspectiva fiecăruia 😀
Franjuri spectaculoși, neașteptați
Recunosc… mă pun pe gânduri
Când ochii și mintea vor o pauză de lalele, primesc un regal în pavilionul Wilhelmina, un regal de orhidee. Nu sunt o mare fană a orhideelor, însă Keukenhof m-a făcut să le trăiesc și lor splendoarea, rafinamentul, eleganța.
Orhideele din pavilionul Wilhelmina te țintuiesc în loc cu … eleganță
Rafinamentul în formă pură
Când invazia eleganței se amplifică…
Orhidee ce indică distanțele către lume
Spuneam la început că lalelele și Keukenhof nu sunt doar o oază de culoare turistică și comercială pentru Olanda, deși reprezintă modul cel mai inspirat de a face branding de țară, de export floral și import de turiști. Cred că lalelele sunt chiar spiritul olandez perseverent, drept, colorat, dar ordonat, fără a lasa emoțiile să-i conducă. E o floare care nu era în lista preferatelor mele, însă după vizita la Keukenhof am învățat să o respect, simt, să-i sesizez potențialul oferit de zecile de soiuri, de culori, “texturi”. Remarcabilă versatilitatea lor estetică și pragmatică, rezistența și capacitatea de a capitaliza vizual și economic o resursă ce părea nu extrem de ofertantă.
Regal de culoare și formă
Și acum înțeleg și criza economică de proporții generată de mania lalelelor (tulipmania) pe la 1635-1637, când un bulb de lalea ajunsese să valoreze realmente cât o casă, când prețurile lalelelor și admirația pentru acestea ajunseseră nebunești și când totul s-a prăbușit, exact ca în crizele economice ale vremurilor noastre… Se întâmpla în Epoca de aur olandeză, una din cele mai prospere ale unei civilizații respectate, evoluate și în plină expansiune mondială, cu peste 10.000 de corăbii pe oceanele lumii și cu arta și știința în plin avânt. Laleaua, adusă se pare din Turcia și aclimatizată perfect pe meleagurile olandeze, a devenit floarea lor preferată și simbol al statutului social. Unii spun că ar fi urmat o bulă speculativă (alții o considerau morală, decadentă), generată de apariția lalelelor cu striații, ne-monocrome, care aveau mai multe culori și care au generat o manie, translatată chiar și modificări legislative privind contractele de vânzare – cumpărare a bulbilor de lalele. Secole au trecut și criza tulipmaniei a rămas ca punct de referință în manualele de economie și în momentul de schimbare al atracției olandezilor pentru frumusețea efemeră. Atracția pentru frumos a rămas, însă e acum una echilibrată și … chiar pragmatică
Soiurile multicolore care au generat tulipmania secolului XVII
Fascinația lalelelor multicolore rămâne vie … însă echilibrată
