Culoarea este pentru mine simțire, patimă, emoție, mod de a vibra, de a exploda sau de a curge lin, mod de a fi și a trăi… Culoarea mă inundă, împreună cu apa, prin gânduri, prin cuvinte, prin minte și suflet, prin emoție și rațiune… Culoarea mă definește, fie în plan personal sau profesional, e al saselea meu simț, e putere, vigoare, spirit, forță sau predare a simțurilor… E modul în care cei din jur mă percep, ca o culoare pasională, care curge sau alteori rece, dură, tăioasă, dar imposibil de ignorat. Culoarea curge mereu în și dinspre mine… în valuri.
Curgere de culoare spre mare, dinspre mine, în Manarola
Orgia de culoare de la Cinque Terre, combinată cu apa din jur, ce mă definește ca adânc și curgere. Iată o combinație aproape perfectă pentru mine, o stare de a fi, incredibil de transmis, extraordinar de trăit… Fiecare parte a sufletului meu are o culoare aparte, aproape la fel ca și casele din Manarola, Vernazza sau Riomaggiore. Așa de viu simt interiorul meu uneori, scăldat de ape adânci și limpezi sau învolburate de furtună…
Orgie de culoare în Riomaggiore
Colorează-mă în trepte către cer, în Manarola
Uneori sunt ca sunt un tren care merge din splendoare în splendoare, exact ca cel ce pleaca din La Spezia și se oprește în fiecare din cele 5 sătucuri care au înnebunit întreaga lume prin culoarea lor: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore. Sufletul meu e un tren care merge mereu mai departe, după ce s-a oprit în fiecare stație, să o savureze, să o cunoască și trăiască. Apoi plec iar la drum spre noi experiențe, gânduri, trăiri, pe care le voi găsi cu siguranță în stația următoare…
Strada tipică și colorată din Cinque Terre
Culoarea din Manarola te privește intens de sus, chemându-te la ea
Și timpul divin se oprește aici, în Manarola… în culoare
Uneori sunt ca apa care-ți scaldă trupul în Monterosso al Mare, pe o plajă intimă, colorată, vie. Și îți vine să te afunzi cu trup și suflet, să înoți sau doar să plutești în apa lină… așteptând ploaia ce va să vie…
Plaja in Monterosso, intimă, colorată, tandră
În Monterosso îmi aleg o barcă să-mi legăn albastrul…
Dar am în mine și griuri, nu doar culoare… un gri de castel mic și aparent singuratic, dar care nu poate trăi fără culoare în jur… precum Castello Doria din Vernazza, un gri rătăcit în marea mea de culoare. Și, din vârful castelului meu, privesc culoarea din jur, o caut iar și iar, ca o dependentă de trăiri colorate… La mine, până și griul castelan devine multicolor 
Castello Doria din Vernazza, griul meu într-o mare de culoare
Portul Vernazza, linistit și colorat la poalele castelului Doria cel gri
Culoarea intensă pe care o trăiești din vârful castelului Doria din Vernazza
Și apoi, plictisită să fiu un tren care oprește în fiecare stație, ca trenul din La Spezia, decid brusc că vreau să fiu un vaporaș, care pleacă din Vernazza, trece fără să oprească pe lângă Corniglia, merge până ajunge lângă Riomaggiore, apoi se întoarce în Manarola. Un traseu întortocheat, nefiresc, dar atât de … specific mie
Cinque Terre de pe mare, un regal de culoare și apă
Incredibila mare, stâncă, apă, singurătate în culori
Ajungând la Manarola și stâncile sale cu sirene și o bicicletă portocalie
Uneori sunt o culoare vie, curajoasă sau nebună, care sare în apa adâncă de la mare înălțime, exact ca fata din imagine, pe care am așteptat-o totuși cam 10 minute cu aparatul la ochi să sara de pe stancile înalte…
O săritură … colorată de pe stâncile Manarolei
Alteori mă simt vie și complexă ca arta stradală din Manarola, plină de culoare și poezie cotidiană.
Arta urbană din Manarola, chipul în culori al oamenilor locului
Culoarea e esențială în arta din Cinque Terre
Oricum m-aș simți, sunt un cocktail de culori, uneori într-o explozie, alteori într-o așezare lină a lor. Exact ca orgia de culori de la Cinque Terre. Priviți-le, simțiți-le, trăiți-le alături de mine. Colorează-mă cu trăiri, Cinque Terre…
Experiențele vizuale din Cinque Terre sunt realizate cu ajutorul f64, cu ajutorul obiectivului Nikon AF-S NIKKOR 24-70mm f/2.8G ED.
